Institutul Seastanding care îşi propune să construiască un oraş plutitor a strâns până acum 2,5 milioane de dolari de la mai mult de 1.000 de donatori, conform publicaţiei New York Times.
Randolph Hencken, directorul executiv al institutului, susţine că acest proiect poate începe chiar din 2017. Acesta dezvăluie că „avem o viziune care va crea o industrie care va furniza insule plutitoare pentru cei care sunt ameninţaţi de creşterea nivelului mării”.
Hencken susţine că acest proiect pilot va costa între 10 şi 50 de milioane de dolari americani şi că va putea adăposti câteva zeci de persoane, provenind din clasa de mijloc a unei societăţi civilizate.
De asemenea, acest proiect are în vedere introducerea şi dezvoltarea tehnologiilor ecologice, precum energie solară, acvacultură sustenabilă şi parcuri eoliene care folosesc briza oceanică.
Există însă destule probleme, precum managementul deşeurilor şi convingerea investitorilor de a cumpăra proprietăţi într-un mediu netestat. Într-un video din 2014, Joe Quirk, un purtător de cuvânt al Institutului Seastanding, a menţionat că preţul unei case pe o insulă artificială va fi similar cu o casă din Londra sau New York:
Totuşi, din cauza acestor schimbări climatice, antreprenorii caută noi soluţii inovative pentru a combate ridicarea nivelului mării, iar oceanele sunt deocamdată cele mai subapreciate zone în acest sens.
Acestei iniţiative i s-au adus şi destule critici, atât în Polinezia Franceză cât şi în afară. S-a pus problema fezabilităţii acestor insule pentru clasa socială defavorizată, de asemenea, încă ridică probleme cu privire la colectarea deşeurilor.
Directorul institutului a susţinut însă că preţurile vor scădea pe măsură ce preţul de producţie al acestor insule va scădea şi el, putând cu timpul să adăpostească oameni din toate clasele sociale.
Matthew Dornam, director la Development Policy Center de la Universitatea Naţională din Australia, Canberra, a menţionat că există o tendinţă pentru oferirea de soluţii tehnologice sofisticate pentru provocările din Pacific fără contribuţia celor de pe insulele pacifice.
Modelele climatice recente prezic faptul că oceanele vor creşte cu aproximativ 1,5 – 1,8 metri până în 2100, aproximativ de două ori mai mult decât cel mai sumbru scenariu indicat de un studiu al Naţiunilor Unite în 2013.
Atenţia mare asupra insulelor Pacificului se datorează particularităţii acestora, fiind foarte joase şi foarte înguste, predispuse la inundaţii.
În schimb, Koen Olthius, un arhitect olandez ale cărui proiecte sunt exclusiv bazate pe construcţii pe apă, susţine că proiectul institutului este realizabil şi ar fi extrem de benefic. Subliniază de asemenea şi emergenţa acestei idei de a construi clădiri/locuinţe pe apă în contexul încălzirii globale.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Un micuţ oraş suedez va fi «poarta» Europei către spaţiul cosmic
10 tehnologii futuriste spectaculoase de care vom beneficia în 2030